Cartea Poemelor – Vol. I – NUANȚE – XLI – Mlădioasa salcie

Cartea Poemelor

Partea a III -a

XLI

*** Mlădioasa salcie ***

*

„Se scutură papura, când vântul bate mai tare,

Iar spicu’-i împraştie puful fin, pretutindeni,

Acoperind precum o pojghiţă de gheaţă, balta, pe alocuri;

Uneori, de printre mătreata bălții, strânsă-n jurul săbiuţei,

Sare cate-un pui de broască,

De parcă-şi cată locul un’ să locuiască până va fi mare,

Iar glasu-i scurt şi sacadat, se răsfrânge

Către lanul lung de trestie, plin de amfibieni

Locuind în armonie, în lumea lor măreaţă,

Apărată de  rădăcinile imense, dintre smârcuri,

Rareori lăsată la lumină, căci…

Apar pe baltă, oamenii

Şi doar mlădioasa salcie, îi ascunde de ei…

*

Îşi pleacă chipul către apă…

De parcă i-ar aduce un omagiu, respectuoasă,

Când rădăcinile şi le răsfiră pe pământul ce-o hrăneşte

Iar părul, înverzit în muguri, i se revarsă,

Cu ochii, scorburi mici;

Sprâncenele, şanţuri adânci

Prin care mişună termitele, în drumul către casă;

Se priveşte, mlădioasa, în oglindă,

Aşteptând copilaşii să revină,

Cu drag, să le zâmbească

Atunci când…

Cununi, din părul ei,

Va să le facă…”

*

© Th3Mirr0r

[2012-2013]

*

Cartea Poemelor I – NUANȚE – Mlădioasa salcie